Vă prezentăm cea mai frecvent recomandată tehnică de periaj manual pentru copiii cu vârste între 6 și 12 ani. Această tehnică este propusă de Charles C. Bass în anul 1948 și acționează atât asupa dinților, îndepărtând placa microbiană de pe suprafața smalțului, dar și asupra gingiei, stimulând circulația sangvină și curățind șanțul gingival (spațiul dintre gingie și dinte).
Se aplică pasta de dinți pe periuța uscată, neumezită (1-1,5 cm).
Se ține periuța în palmă/pumn cu sprijin pe degetul mare.
Se introduce periuța în gură, paralel cu dinții, până în dreptul ultimului molar.
Periuța de dinți se așează în paralel cu gingia, la un unghi de 45 de grade, cu orientarea perilor spre gingie. Perii trebuie să fie în contact cu zona dinte-gingie.
Se execută din articulația mâinii mișcări de rotație a periutei dinspre gingie înspre vârful dintelui (de la roz la alb), pe fiecare grupă de 2-3 dinți. Se periază toate suprafețele dintelui.
Pentru suprafața internă a dinților frontali, periuța se poate poziționa și perpendicular pe gingie,
realizându-se mișcări de tragere dinspre gingie înspre vârful dintelui.
Suprafețele dinților care vin în contact atunci când mușcăm se curăță prin mișcări circulare în plan orizontal.
Pentru fiecare suprafata a fiecarui grup de dinți se execută 8-10 mișcări.
La final se periază limba prin 3-4 mișcări dinspre baza spre vârful limbii.
Se clătește gura cu apă și se elimină apa cu gura larg deschisă pentru a îndepărta placa bacteriană. Există medici pedodonți care ne recomandă să sărim peste această etapă și să nu clătim deloc gura, pentru ca substanțele active din pasta de dinți să rămână mai mult timp în contact cu smalțul dentar.
La final, se spală periuța sub jet puternic de apă, fără a atinge cu degetele perii.
